Tatăl îl rugă să vină cu el, să-l însoțească, se ducea doar să-și ia băiatul și venea imediat înapoi. Polițistul îi ordonă să se dea din drum. Tatăl se întoa...
Tatăl îl rugă să vină cu el, să-l însoțească, se ducea doar să-și ia băiatul și venea imediat înapoi. Polițistul îi ordonă să se dea din drum. Tatăl se întoarse la locul lui, adus de spate. Plângea. Fetița luă cheia din mâna lui tremurândă și o puse înapoi în buzunar. Oare cât va supraviețui fratele ei? se întreba. Probabil că încă o așteaptă. Avea încredere în ea; avea încredere în ea fără reținere. Nu suporta gândul că frățiorul ei o aștepta în intuneric. Trebuie să fie înfometat, însetat. Probabil că i se terminase apa. La fel și bateria de la lanternă. Dar oriunde era mai bine ca aici, își zise. Orice era mai bine decât acest iad, duhoarea, căldura, praful, oameni care țipau, oameni care mureau.
citat din romanul Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay (2007)
Adăugat de Editura Litera
Votează! | Copiază!
Cartea "Se numea Sarah" de Tatiana de Rosnay este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.