Gândind la Adrian Păunescu
Atunci când nu gândeam că o să scriu vreodată,
Adeseori îl conparam cu valorosul zimbru,
Mă delectam cu slova-i măiastră, parfumată,
A bardului măreț care vrăjea prin timbru.
Cu măreție sobră în gesturi și priviri,
Asemeni unui vultur neliniștit solemn,
Stă singur printre semeni vibrând la amintiri,
Sfidând prin chipul amplu de care mulți se tem.
Asemeni unui munte sau ca puternic templu,
Povară-i nedreptatea pe care se ridică,
Mi-a fost util să-l simt ca un exemplu,
Căci ascuțișul limbii dezmiardă sau despică.
Din tron de demnitate nu poate fi răpus,
Statornic se dedică renumelui țesut,
Cu sensibilitate va toarce un răspuns,
La cei ce îndrăznesc o pasă în trecut.
poezie de Viorica Pop (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulturi, poezii despre munți, poezii despre filatelie, poezii despre amintiri sau poezii despre Adrian Păunescu