E greu a fi iubit de găunoşi

Şi mi s-a spus că poezia doare,
că-i un toiag ce altoieşte gândul,
că n-am să pot vreodată, încercându-l,
să scap de dor, s-alunec în uitare.

Am aşteptat destinul. Aşteptându-l
să mă lovească-n frunte ca o boare,
nu mi-am găsit, şi de-asta-mi cer iertare
strămoşilor, în hora lumii rândul.

Şi mi-au plantat în pântece apusul
ca un buchet de trandafiri tăioşi,
găsind că jos ar sta mai bine "susul",

şi când zâmbeau, păreau mai serioşi.
În clipa-aceea am rostit nespusul:
e greu a fi iubit de găunoşi.

sonet de Ionuţ Popa (16 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!