Numele
Zori pure. Orizontul
Pleoapele-și deschide
Să vadă. Ce? Vechi nume.
Stau calme pe patina
Lucrurilor. Și astăzi
Roza se cheamă încă
Tot roză, și-amintirea
Trecerii sale, grabă.
Zor de-a trăi mai mult.
Spre lungi iubiri ne-avântă
Această forță aspră
A Clipei cu pas sprinten
Care-atingându-și ținta
Fuge strigând: Nainte!
Atenție! Atenție!
Voi fi! Voi fi! Voi fi!
Și rozele? Pleoape
Închise: orizontul
Final. Poate nimicul?
Dar numele rămân.
poezie celebră de Jorge Guillen din Sunete fundamentale, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
