Amintirile

Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent...
(Guillaume Apollinaire)

Amintirile-s ghiulele atârnate de picioare...
Vreai să zbori şi iar te cheamă glasul viului trecut.
Retrăieşti (a câtea oară?) clipele nemuritoare,
Ce purtatu-te-au pe braţe către-un ţel necunoscut.

Lest greoi - încerci adesea să-l împrăştii peste bord,
Să planezi în atmosfera viitorului - acvilă,
Îndreptându-te feeric către rada unui port
Aerian, departe de-orice vag ecou cu iz de-argilă.

Însă dura amintire te-ncadrează-ntr-un chenar
Obsedant, pe care veşnic îl străbaţi pe negândite,
Luminându-i şterse-aspecte cu privirile-ţi de far,
Ce descoperă atâtea perspective netrăite.

Le reiei povestea-n minte, ca pe nişte rugăciuni
Ce-ai şopti vrăjit la-ndemnul sidefiului Rozariu.
Pretutindeni seameni viaţa, animând ca prin minuni
Veşteda cenuşa-a Vremei, ce zăcea în Columbariu.

E un rol jucat pe-o scenă uriaşă; e-un motiv
Melodios, ce tot revine-n gândul obosit de visuri...
Dar te simţi robit de taina glasurilor din abisuri
Şi-ai dori să tai aceste funii de balon captiv.

poezie clasică de I.M. Raşcu din Poeme inedite
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!