Amintirile
Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent...
(Guillaume Apollinaire)
Amintirile-s ghiulele atârnate de picioare...
Vreai să zbori și iar te cheamă glasul viului trecut.
Retrăiești (a câtea oară?) clipele nemuritoare,
Ce purtatu-te-au pe brațe către-un țel necunoscut.
Lest greoi - încerci adesea să-l împrăștii peste bord,
Să planezi în atmosfera viitorului - acvilă,
Îndreptându-te feeric către rada unui port
Aerian, departe de-orice vag ecou cu iz de-argilă.
Însă dura amintire te-ncadrează-ntr-un chenar
Obsedant, pe care veșnic îl străbați pe negândite,
Luminându-i șterse-aspecte cu privirile-ți de far,
Ce descoperă atâtea perspective netrăite.
Le reiei povestea-n minte, ca pe niște rugăciuni
Ce-ai șopti vrăjit la-ndemnul sidefiului Rozariu.
Pretutindeni seameni viața, animând ca prin minuni
Veșteda cenușa-a Vremei, ce zăcea în Columbariu.
E un rol jucat pe-o scenă uriașă; e-un motiv
Melodios, ce tot revine-n gândul obosit de visuri...
Dar te simți robit de taina glasurilor din abisuri
Și-ai dori să tai aceste funii de balon captiv.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Poeme inedite
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre picioare
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.