Carda

Un boboc în roua dimineţii
Îşi deschide aripile vieţii,
Ca nou-născut în aura luminii
Începe zborul, arta împlinirii.

Este greu împiedicat de toate,
Dar ambiţios le izgoneşte-n noapte
Şi din tristeţi renaşte fericire
Şi suferă zâmbind la zile.

A cunoscut priviri necunoscute
Şi-a fost atins de taine mult prea multe
A încercat să lupte, a învins
Dar rănile-n cuvinte s-au destins.

A înotat în ochii săi albaştri
A cumpărat aripi de la aştri
Şi zboară neatins de stele
Repetă, ca-ntr-un joc de iele.

Un zâmbet la-nceput, o simpatie
Se pierde în trecut pe o câmpie
Un sentiment transcris în trei cuvinte
El e norocul ce-l aduce-n minte.

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Vezi şi următoarele:

Căutare