Când tac privighetori

Adio-mi spui şi lacrima în gene
Se-opreşte-ncet în capăt de cărare,
E drum fără de-ntors, sfâşietoare-i
Iubirea cea oprită prea devreme.

Sfârşitul unui început. Otrava şi durerea
Amorului tăiat din rădăcină,
Trecutul e nimic, tristeţe-i ce-o să vină
Cuvintelor frumoase, le va urma tăcerea!

A fost poveste şi iată se sfârşeşte
Şi prinţul şi prinţesa s-au rătăcit pe drum,
Se-mbată noaptea de-a teilor parfum
E clipa despărţirii venită fără veste.