Sărbătorile foamei

Foame-a mea, tu, Ană, Ană,
Pe asin porneşte-n goană!

De mai am poftă de ceva,
Pământ şi pietre aş mânca.
Din, din! Ce bine-i să mănânci
Văzduh şi fier, cărbuni şi stânci!

Foame-a mea, te du şi paşte,
Iarba sunetelor, hai!
Cu veninu-i să te-mproaşte
Volbura, pe plai!

Mâncaţi
Pietrele sparte de vreun nevoiaş,
Şi lespezile din vreun vechi lăcaş,
Şi bolovanii - de la Potop rămaşi -
Pâini aşternute-n văile golaşe!

Foame, e văzduhul negru parcă;
Azurul clopotar;
E pântecul care mă-ncearcă.
Pacostea, iar!

Pe pământ frunzele ies!
Mă duc la fructele răscoapte.
Din sânul brazdei am cules,
Lăptuci şi albăstrele-nvoalte.

Foame-a mea, tu, Ană, Ană!
Pe asin porneşte-n goană!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!