Încerc să trăiesc

... ca pietrele reci după ploaie,
În dimineaţa unei primăveri pustii,
Sufletul zvâcneşte, stă să coboare,
În haosul lumii cenuşii.

O tăciune aprinsă....
În bătaia vântului necruţător,
Spiritul încearcă să renască,
Întunericul îl cheamă, al morţii slujitor.

... ca o stea ce se stinge, alunecând pe cer,
Poate-n dorinţa ta...
Glasul mă cheamă, îmi cere să nu pier,
Dar eu dispar, nu m-a găsit nimenea.

O suflare necugetată mă mângâie,
Mă poartă spre al ei neînţeles...
Sufletul mă strigă, iar eu mă trezesc...
A fost vis din lacrimă... dar eu vă iubesc.

poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!