Cer olandez

Vorbim despre privirea-ţi ce-mbracă aburii,
Misteriosul ochi cum este, albastru, verde, gri?
Schimbându-se în tandru cu-a visului splendoare
Reflectă indolenţa şi-a cerului paloare.

Tu chemi aceste zile călduţe şi-ncropite,
Ce fac să se topească în plâns inimi vrăjite,
Când zbuciumate rău, ele se-ntorc în somn,
În zeflemea agită pe nervii ce nu dorm.

Şi semeni câteodată cu zările frumoase.
Care aprind zenituri sezoanelor brumoase,
Aşa cum străluceşti, cu nişte vederi ude,
Ce luminează cerul cu razele căzânde.

Periculoasă fată, seducătoare clime!
Te voi iubi la fel prin iarnă şi prin brume,
Dar şti-voi să aprind chiar când veni-va gerul,
Plăceri mai ascuţite ca gheaţa şi ca fierul?

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!