Prea târziu
Sufăr în tăcere legat cu amintiri,
În juru-mi îndreptate sunt sute de priviri,
Se-nfing în al meu suflet, și-ndurător în sânge,
E trupul meu uscat, ce nu mai știe-a plânge,
Să știi c-ai ce vărsa, atunci când ai ce strânge,
Dar cum nu ai prea strâns din tristele iubiri,
N-ai șansa să transformi scaieți în trandafiri,
Ci ai să lupti ca orbul cu lumea în zadar,
Să le arăți că-i dulce așa un trist amar,
De te-ai lupta și tu cu cineva măcar,
Vezi bine... da ești singur luptând cu amintiri,
N-au mai rămas alături nici câteva priviri....
și sclav al neputinței zadarnic vreau să sar,
În numele credinței și-n numele iubirii,
Dar prea târziu încerc, uscați sunt trandafirii.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre sclavie
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?