Iarna
În stoluri, corbii se rotesc
Și fulgi ușori
Se cern din nori
Eu ziua-ntreagă mi-o-mpletesc
Din fire de fiori.
Se-nvăluiește-n alb pământul
Ca-ntr-o mantie
Larg-argintie,
Izbit din cracă-n cracă, vântul
Se zbate cu furie.
Cu mâini nervoase răscolește
În val zăpada,
Și trist, ograda
Sub sarcina de puf tânjește.
A-mbătrânit de tot livada!
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre nori
- poezii despre mâini
- poezii despre iarnă
- poezii despre furie
- poezii despre Pământ
