Părinţii mei

Satul meu, oglindă vie
A ascunselor dorinţe,
Mă întorc cu bucurie
La cele mai dragi fiinţe.

Cât or fi trudind pe-o pâine,
Închinându-se să-mi poarte
Grija zilelor de mâine
Mi-o vor duce pân' la moarte.

C-au trăit numai aici,
Privind dealul sterp şi, culmea,
C-o pereche de opinci
Străbăteau, prin vise, lumea.

Lor le mulţumesc plângând,
La oraş, că-s om de fală ;
Însă duc cu mine-n gând
Tot ţărâna mea natală.

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

Textul original este scris în limba română.

Vezi şi următoarele:

Căutare