* * *

Privind înapoi,
șarpele încolăcit
în jurul palatului tău,
renunță la prada zilnică
și se hrănește cu sufletele
înveninate, ce dau târcoale...
Grădina are desenate,
prin straturile inundate de verde,
câteva zâmbete îmbumbite,
și eu vin să le culeg,
amețită de-atâta dragoste.
La început ai fost singur.

Acum ești și mai singur.

poezie de din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!