Tristețe

Am rămas doar noi
Acolo,
lângă
Zidul Plângerii,
și măsurăm timpul
cu palmele
pline de spini...
Scoate-mi inima
și pune-o pe cruce,
dă-i foc,
dacă vrei,
dar lasă-mă să plec,
ca și cum
n-aș fi venit
niciodată...

poezie de (2009)
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton trist

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook