Tristețe
Am rămas doar noi
Acolo,
lângă
Zidul Plângerii,
și măsurăm timpul
cu palmele
pline de spini...
Scoate-mi inima
și pune-o pe cruce,
dă-i foc,
dacă vrei,
dar lasă-mă să plec,
ca și cum
n-aș fi venit
niciodată...
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre Zidul Plângerii
1 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 25 octombrie 2012: |
| Sublim, stimată Any Drăgoianu! Mi-am mai exprimat (recent)această opțiune! Vă admir, cu toată dragostea! |