Nu reușise deci nici până acum să-i câștige prietenia, pentru că ea se menținea pe poziție, respingându-l mereu, ori de câte ori avea ocazia, adică atunci câ...
Nu reușise deci nici până acum să-i câștige prietenia, pentru că ea se menținea pe poziție, respingându-l mereu, ori de câte ori avea ocazia, adică atunci când el îi propunea acest lucru, invocând de fiecare dată același motiv banal potrivit căruia, chipurile, nu-l suportă, dar ceea ce-l determina să nu renunțe era faptul că zărea parcă în limpezimea ochilor ei albaștri ceva, ce nu era deloc nici ură, nici răutate; parcă simțea că de fapt ea nu dorea cu adevărat să-l respingă... Dansa cu ea, iar inima ei bătea într-un ritm nebunesc, a lui la fel... De aceea el nu putu sesiza acest amănunt minor, dar foarte important. Și dacă ar fi știut...
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
