S-a înnoptat devreme

I

S-a înnoptat devreme şi astăzi, şi-i târziu,
Şi nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;

De soare toată ziua m-am tot ţinut, arând,
Şi s-a trecut şi ziua de azi, nici nu ştiu când –

Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.

II

"Ferestrele sunt stinse... veţi spune. S-o fi dus
Cu soarele de astăzi dincolo de apus –

Întinsul timp de-acuma îl are de arat..."
De fapt adânc dormi-voi cu-ai mei amestecat –

Şi secete şi geruri oricât ne-ar măcina,
Tot ne-om uni în piatră de cremene cândva –

Şi poate-au să se mire, văzând, urmaşi de-ai mei,
A timpului copită scoţând din ea scântei –

Sau, poate că pietrarii vor dăltui-o blând,
Să samene statuia cu mama surâzând –

Drumeţi din veac să-ntrebe la monumentul sfânt,
Când a domnit regina desculţă pe pământ.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!