Frumuseţea ei dinlăuntruu

Când am fost sfetnic de taină
la zidirea lumii
atunci am văzut luna
prima oară
înainte de a se naşte
era ca în noaptea de Paşte
frumuseţea ei dinlăuntru
de multe ori m-a răpit
nu ştiu cum am ieşit şi iar am intrat
de câte ori am murit şi am înviat
dragostea de lună
e mărturie
a ceea ce ea întotdeauna vrea
dar niciodată nu reuşeşte să spună
cămara lunii cu muşchi de copac
proaspăt mătăsos
ucenicim la ea preţ de o viaţă
şi preţ de o moarte
ca Pavel urmând lui Hristos

poezie de Thedor Damian din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!