Clopot
Pierite chipuri, dintr-o ceață deasă
Memoria le vede prin perdele
Și ea atunci ca pe-un orfan mă lasă,
Întreagă regăsindu-se în ele.
Nălucile-nviate să le dărui
Vreau, celor vii, dar mă cuprinde teama
Clădirile de fum să nu le nărui
Și, grea, tăcerea își pogoară vama.
Un clopot fără limbă, mut sunt, cărui
Doar vântu-i suflă uneori alama.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios
Cartea "Cantece tiganesti si alte poeme" de Miron Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi poezii despre vamă, poezii despre tăcere, poezii despre frică sau poezii despre cadouri