O alee în Luxemburg

Trecu copila-ncântătoare
Și sprintenă ca pasărea:
În mână-i strălucea o floare
Și nou referen pe buze-avea.

Doar ea putea să mai răspundă,
Ah, sufletului meu uitat;
Venind în noaptea mea profundă,
C-un zâmbet l-ar fi-nseninat!

Dar tinerețea nu-i, vai mie!...
Adio, rază ce-ai sclipit,
Parfum, copilă, armonie...
Trecea norocul, - a fugit!

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook