Spaţială

În planetele cereşti
Există spirit uman,
Pentru că un... marţian
În cugetu-i... Marţial
Şi profund filozofal,
Ne dă sfat prin cosmogramă
Să ferim de epigramă
Persoanele pământeşti,
Ci să combatem prin ele
Doar năravurile rele.

Pilulele curative
Din versuri educative
Că nu aveam lea... vedeam,
Însă nu mă dumiream
De ce oamenii se-nşeală
Căzând mereu în greşeală...
Şi secole au urmat
Sfatul rău ce li s-a dat,
Persoana s-o menajeze,
Iar năravul să-l blufeze.

Chiar la ora actuală
Sunt destui care ne-nşală,
Susţinând fără temei
CONFRUNTAREA DE IDEI,
Respingând, făcând fasoane,
Orice ATAC LA PERSOANE,
De parcă în mod imun
N-ar avea nimic comun,
Iar mina ideilor
Ar fi în afara lor.

Dacă ar fi după mine
Aş socoti că e bine
Să ironizăm fasoana,
Dar să-nţepăm şi persoana,
Nu cu acul... cu undreaua,
Nu numai... să batem şaua,
Slăbiciuni, năravuri, toane,
Fiind numai în persoane,
Înţepătura şi hazul,
Făcând să crape obrazul.

Spunând omului în faţă,
Nărăvitul se dezvaţă,
Îngâmfatul se desumflă,
Păţitul în iaurt suflă,
Mincinosul spune drept,
Prostul nu mai e... deştept,
Risipitoru-i... strângător,
Iar leneşul... muncitor.
Unora le pică nasul,
Altora le piere glasul.

Prcedând în acest fel
Atingem un dublu ţel...
Combătând ce este rău,
Secăm şi izvorul său...
Să curgă totul în faşă,
Iar gluma nu se îngroaşă.
Dacă nu-şi vede făptura
Şi nu simte-nţepătura,
Că e el... nimeni nu crede
Şi mereu pe altul vede.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!