Un voiaj de neuitat

Sirena răguşită sună
Şi-şi ia adio de la mal
Iubita flutura cu-o mână
Înlăcrimatul ei voal

Şi degetele-i subţirele
Încet pe buze apăsa
În multe rânduri de bezele
Ca semn că nu mă va uita

E-o hărmalie-aşa pestriţă
Printre hamali un călător
Boscorodeşte că e criţă
Şi s-ar vrea singur pe vapor

Încep să mă-negresc la soare
Şi leneş zac într-un hamac
De cald orice dorinţă moare
În fum de opiu şi tabac

Vin dintr-o ţară fără nume
Cu sfincşii ei glorificaţi
Şi caut rătăcind prin lume
Comori ascunse de piraţi

Iar pachebotul bătrâneşte
Alunecă pe lângă chei
Când trec pe lâng-un banc de peşte
Tresaltă jerbe de scântei

Iar cala până la refuz
Adăposteşte saci cu mac
Şi căpitanul, mai confuz
Declară-n acte, doar bumbac

Un sclav mă apără de muşte
Căldura arde ca o smoală
Şi vine ciorba de moluşte
Cu pâine arsă şi-o pârjoală

Mă simt precum stăpânul lumii
Trag fumul gros din narghilea
Şi-alunec pe covorul spumii
Ca pe-un covor de catifea

Şi-adorm aşa cu gândul dus
Pe ţărmul mării Marmara
Unde m-a dus şi nu v-am spus
Sărmană, fantezia mea

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!