Își pregăti rapid un ceai aromat, fierbinte, puțin îndulcit, pe care-l bău, savurându-l în tihnă, apoi ieși pe suprafața albă a planetei, ca să se împrospăte...
Își pregăti rapid un ceai aromat, fierbinte, puțin îndulcit, pe care-l bău, savurându-l în tihnă, apoi ieși pe suprafața albă a planetei, ca să se împrospăteze. Știa că aerul de afară îi va face bine, îl va înviora; aerul acela alb, atât de curat, de îmbietor... O mică plimbare îi va fi de folos, după cum se gândea el, deci ieși afară, pe suprafața albă, imaculată a planetei și nu regretă hotărârea luată. Aerul alb, dens, neuniform, îl înconjură inevitabil. Era atât de plăcut să simtă cum îl trage în piept, cum îi pătrunde în organism, invadând benefic fiecare celulă a corpului său, purificându-l parcă; cu adevărat o gură de aer curat. Se simți relaxat, revigorat.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
