În întâmpinarea muzei
moto:
Îmi place și mie siesta
Luleua, cafeaua, nevasta
Dar mă deprimă ideea aceasta:
Să fiu cel mai urât din orașul acesta!
---------------------------------
Nu te duce astăzi nicăieri
Stai acas' că vine muza
Singură și fără călăuza
Ce-a plecat spre Babilon, de ieri
Dac-o-ntâmpini în fiord
Ai onoarea, primul pas
Ca busola, acul de compas
Îndreptat întruna către nord
Fiecare noapte aurora
Te invită pururi să citești
Clasicii pe care nu-i iubești
Fără să mai știi, cât este ora
Bașca vremea, gloria și felul
Cum rămâne lanul treierat
Grija pentru banii de arat
N-ar putea să-mi micșoreze zelul
Vorbesc unii cu emfază
Că le-ar ține companie
Un fel de muzo-manie
Dar se-mpleticesc în frază
Decât să țin un discurs
Ici sau colo vulnerabil,
Mai bine mă urc în dirijabil
Și se-adună lumea ca la urs
Și vă fac la toți bezele
Ca la niște rude de-ale mele
Care m-au poftit să nu poftesc
Brazdă din ogorul părintesc!
Albe nopțile mai lungi
Desenează cu tot greul
Până-n zori când, iese curcubeul
O rețea de cearcăne și dungi
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
