Sâmbăta

În staţia bătrână de-autobus
Ne întâlneam.
O dată pe lună. Ştiam că e sâmbăta.
Dar într-o sâmbătă nu te-ai oprit.
Te-ai dus, te-ai dus...

Nu cred să te fi durut
Stropii grei de la şoseaua-n
care noi ne întalneam.
Din ochi îmi arătai c-acum
e roşu la semaforul care,
îmi puneai mâna uşor,
pe braţ.
Şi-mi şopteai printre
zgomote şi-njurături:
Cât mă iubeşti tu de tare!

Acum,
la-acelaşi semafor,
ochii-albaştri sunt doar verzi.
Şi-ar vrea atât de mult să vadă
Domnişoara zâmbitoare
care,
poate să le spună
Te iubesc şi te ador!

Staţia de autobus, sâmbetele,
nu mai sunt ce-au fost demult.
Sunt doar locul vechi şi ora.
Nu mai sunt...
Nu mai suntem
doi copii fără bilet.

poezie de Mihaela Zahari
Adăugat de Ella
Comentează! | Votează! | Copiază!