Sâmbăta
În stația bătrână de-autobus
Ne întâlneam.
O dată pe lună. Știam că e sâmbăta.
Dar într-o sâmbătă nu te-ai oprit.
Te-ai dus, te-ai dus...
Nu cred să te fi durut
Stropii grei de la șoseaua-n
care noi ne întalneam.
Din ochi îmi arătai c-acum
e roșu la semaforul care,
îmi puneai mâna ușor,
pe braț.
Și-mi șopteai printre
zgomote și-njurături:
Cât mă iubești tu de tare!
Acum,
la-același semafor,
ochii-albaștri sunt doar verzi.
Și-ar vrea atât de mult să vadă
Domnișoara zâmbitoare
care,
poate să le spună
Te iubesc și te ador!
Stația de autobus, sâmbetele,
nu mai sunt ce-au fost demult.
Sunt doar locul vechi și ora.
Nu mai sunt...
Nu mai suntem
doi copii fără bilet.
poezie de Mihaela Zahari
Adăugat de Ella
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihaela Zahari. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.