Joc de putere

Uscat de singurătate, el zâmbea,
Umbrindu-mă pe mine în mulțime;
Știa o taină și poate o spunea,
Lăsându-și moștenirea doar la mine.

Un alt scenariu însă, fost-a scris;
Sosit peste o epocă de cuget,
Trăiri de foc irigat-au stins
Florile de zâmbet printr-un sunet.

El aștepta să urc ușor spre el...
Am învățat în timp, prin trepte grele;
A ajutat să zbor esența de rebel,
Cu care am venit aici, de sus, din stele.

Și la final... am înțeles misterul.
În agonii și solitudini poți zâmbi,
Numai când ai simțit un paradis în greul
Clipelor sortite-a ferici.

poezie de din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook