Zâna (poveste valahă)

Trăia în pădure o zână,
Scăldându-se-adese în ape,
A dat de mreje cu pește,
Și zâna n-ajunge să scape...

Cu spaimă-au privit-o pescarii,
Dar Marcu cel tânăr și iute
În brațe-apucat-a pe zână
Și dornic a prins s-o sărute.

Iar zâna se dă ca o creangă
Și-n mâinile lui șerpuiește,
Se uită în ochii lui Marcu
Și râde și tainic zâmbește...

În farmec s-a scurs toată ziua;
Dar iată că-n noaptea adâncă
Pierit-a zburdalnica zână...
Se pierde sărmanul de tângă.

Și zile și nopți rătăcește
Prin codri, pe-a Dunării maluri,
Și geme-ntrebând: "Unde-i zâna?"
"Nu știm", râd viclenele valuri.

"Mincună! strigatu-le-a Marcu,
Cu voi ea acuma petrece!"
Și-ndată s-a dat nebunatic
Cu capul în Dunărea rece.

Se scaldă în Dunăre zâna,
Așa cum a fost mai-nainte;
Nu-i Marcu... Și doară în cântec
Ne-aducem de Marcu aminte.

Iar voi pe pământ vă petreceți
Ca râmele oarbe-n pământ,
Și nime povești nu vă-ncheagă,
Urmașii cântări nu vă cânt.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook