Derjavin

Aşa-i! Nimic nu-i mai presus
De a poetului menire!
El are adevăr de spus
Şi-un scop: folosu-n omenire!
De ură-n suflet clocotind,
Necinstea, jugul îl mânie,
Sclav, liber sufleteşte fiind,
El nu poate trăi-n robie.
El ţine drept un sfânt izvod,
La Rău, să se împotrivească.
Spre tron, sau stând pe eşafod,
Cu faţa mândră să privească.
Nici teama nu îl îngrozeşte,
Iar moartea-nfruntă cu dispreţ
Şi-n inimi tinere trezeşte
Avânt, cu versu-i îndrăzneţ.

poezie de Kondrati Feodorovici Rîleev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!