Treceri de umbre

Umbrele mele rebele din spatele uşii
ştiau totul despre cine aş fi putut fi,
îl vor îmbrăţişa cu frenezie când vine
îl vor aştepta cu nostalgie de pleacă.

În semispaţiul de dincolo de uşă
fără să privească-nainte revine
fără să privească-napoi va pleca
cu trecutul în cârje şi viitorul în ochi.

Umbrele-mi întâmpină un orb resemnat
şi tot ele-l urmează cu lumina din mine.
Eu rămân zidită în uşă iubind ale lui treceri
şi cheile semispaţiilor, în buzunare de umbre.