Sonet
Râzând de mine știrbă, ca vai de ea,
Clipa îmi coborâse nici nu știu cum
În scrâșnet pe fundul ceștii de cafea,
Cu rânjetu-i murdar de zaț și de scrum.
Prelungită poate-n eternul acum,
N-avea cine s-o vadă ori să o bea,
Pe jos să o arunce ori pe perdea
Și rămase pustie în miez de drum.
Un abur trufaș de cenușă goală
Trânti cu nesaț ușa urcând pe scări,
Dar își pierdu din tihnă și din fală
Dizolvat de patos și de remușcări;
Părea că plânge albă și banală.
Carbonizată urma unei țigări!
sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!
Cartea "Gustave Flaubert. Miracolul absentei" de Răzvan Ventura este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi poezii despre cenușă, poezii despre plâns, poezii despre fumat, poezii despre cafea, poezii despre alb sau poezii despre abur