Fugi din mijlocul luminii care te răneşte

fugi din mijlocul luminii care te răneşte
ideile înceţoşate, cuvintele nu au rost
unde nu poţi respira timpul
unde nu poţi trăi decât în amintiri
amurgul îşi înfige colţii
trădeză pe Dumnezeu ascuns
după luna agăţată de marginea nopţii

fă-ţi o luntre pe susurul vieţii
ieşi din emisferele statice
oasele se ciocnesc limpede
pe o alter muzică în ritmuri păgâne
şi pielea mirosindă a fum de ţigări
cu trupuri prelungi şi culori agasante

vino să bem din aceeaşi noapte fecundă
vino să fim amândoi lumini cu sânge-mbibate

fugi din mijlocul luminii care te răneşte
n-o vezi cum stă răsturnată albastră şi poate nebună,
rotunda-şi vântură coada, fă-i vânt s-ajungă departe

dincolo de imaginaţii
să nu poată respira timpul
să nu poată înfige colţii

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!