Nici un anotimp...
Nici un anotimp nu mai mi-e fast
Și nici un parfum nu mă îmbie
În pustiu de lut gându-mi adast
Desfrunzit de o grea melancolie.
Nouri albi, zburând pe sub sineli,
Peregrin cu gândul nu mă cheamă
Sufletu-mi, sleit de îndoieli,
Somn de veci, pe veci ar vrea să doarmă.
Chicoteli de clipe dragi și calme
Am uitat, treptat, să izvodesc
Doar sminteli neroade și sudalme
Țarinile minții-mi mai rodesc.
Trecător stingher pe-al lumii șleau
N-am să las în urmă decât vanul
Sângele uitării îl tot beau
Și pervers mă sapă clipa, anul.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
