La fotbal, la Chefereu - poezie în grai bănăţean

Ieri, la bertu Gugulanu, stând aşa, la una mică,
Iaca, şine crez' că vine?… Dracu gol dă Ghiţulică.
S-aşăză şî el la masă ş-uice-aşa, dîintr-un nimic
Înşepu să zdrăngănească la un capăt de băgic:

-Haida, haida Chefereu’! îşi trânci pă jios căşiula,
Astăz vrem să-i baţ' pă ăşcia barem cu vr’o Şapce-Nula.
-Şe-i cu cine?!-l întrăbai, zbieri ca bou’ la căsap…
Du-ce la Jăbel ‘năpoi, să ce cauce pî la cap.

-Hai măi nano, c-am sărit măi-năince poarta şcolii,
Că-i meci: Chefereu’ nostru cu ştudenţî dî la Poli.
Şe să faşi, ce puni cu prostu?! Făr-o vorbă m-am şî dus,
N-apucai să fac nişi plata că mă luă măido pe sus.

Ş-apăi mă băgă nepotu pîn butoara dî la gard
Dă-m venea d-aşa ruşine ca tăşiunili să ard.
Când colo, potop de lume…N-am văzut atâţa, baş,
Numa pî la Sfântu’ Gheorghe, la negeia dîn Oraş.

Şî-ncepură, frace, jiocu!… Parc-erau cuprinş dă draşi
C-alergau dup-o surducă douăzăşi dă tolomaşi.
Lilă-n dunji cu picăţăle erau ăi dîn Cimişoara
Iar a noşcii, înfloraţ, cum îs prunii primăvara.

Io n-am prişeput, mă frace: cum surduca o-ajiunjeau
Nu ţ-o luau, ba chiar în şiudă cu pişioru-n ea dăgeau!.
Dăgea unu, dăgea altu… Mă miram d-aşa prostie
Şî-i spusăi lu Ghiţulică: -Io mă pro-ntorc la răchie!

Că nu-mi plaşie jiocul ăsta, fir-ar forma lor clonţoasă!…
Tot măi bine îi la bert cu uiejili pă masă.
-Uico, stai nu te prostî! Mă luă atunşi, copilu
Şi-mi crişi în cîcea vorbe, dă fotbal cam care-i şpilu’.

Şică d-aia bat surduca, să le baje gol în poartă
Ş-ăla-n negru nu îi popă, ăla-i pus ca să-i dăspartă.
Iar d-aud cumva: Haut, haut! nu-i vr’un câne care zbiară,
Haut îi când beşica albă vre să iesă pân-afară.

M-aşăzai la loc pă trepce, fi’ndcă să-ndârjîsă jiocu,
Să-ndîrjîsă şî nepotu suduindu-le nărocu.
Dup-o vreme,-un cheferist subţîrel prăcum un fus
Proţăpi surduca-n aţă dă săriră toţ în sus.

Să ţucau de numa-numa… Ghiţă-şi azvîrli căşiula:
-Uico, şe ce miri ca prostu, doar conduşi cu Unu-Nula!
Zvîrle-ţ păstă cap căşiula, bucură-ce, du-ce bolii,
Dă nu vrei să iei bătaie, c-ăşcia cred că ţîni cu Poli!

Şe să fac? Sării dodată ca dăscîncicu-n giochi
Şî numa-l aud pe unu: -Aoleu, m-ai scos un ochi!
-Taşi odată, gură spartă, nu măi faşe pă nebunu,
Că doar nu-i vreo greutace să vez meciu şi cu unu!

Nu mă scoace dîn sărice, că dă-ţ trag vr’un pumn în nas
Ce învârţ ca titirezu preţ dă jiumăta dă şeas!
Cînd colo, năcaz, nu alta: Golu ni l-or ănulat,
Fi’ndcă picicotul nostru şică-n opsai l-or aflat.

Ţîn-ce-atunşi urări dă mamă, şchipături, fluierături,
Suduieli, ocări cu carul şe ieşau dîn mii dă guri.
Ba năcazul şî măi mare că-mi pierdui căşiula bună,
Cum o aruncai prea tare n-am putut s-o prind în mână.

Şî măi mult: ăi de la Poli, pînă meciu s-o gătat,
Le-o cam copt-o lu a noştrii: trii goluri, pă loc, le-o dat.
Ş-am plecat tot suduindu-i, nu c-o luarăm cu Trii-Nula,
Cât că mă omoare baba fi’ndcă m-am pierdut căşiula.

poezie de Sorin Olariu din La Poşmândre - Antologie de poezie în grai bănăţean
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!