Piscul

Trist,

cu ecou de lavă
și expirate
cununi de flori,

lunecă,

lunecă piscul
sub neaua timpului,
blocând trecători...

Singur,

nici o cărare
printre troiene
de arșiți și ger,

liber,

liber doar drumul
ce calcă pe aripi
și duce la cer.

poezie de din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea PetrescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook