Piscul
Trist,
cu ecou de lavă
și expirate
cununi de flori,
lunecă,
lunecă piscul
sub neaua timpului,
blocând trecători...
Singur,
nici o cărare
printre troiene
de arșiți și ger,
liber,
liber doar drumul
ce calcă pe aripi
și duce la cer.
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.