Nu lasati pe nimeni sa moara

Traiti, dar lasati-i si pe-altii sa traiasca
Spuneau ei in seninul lunii
Ca o carte deschisa spre viata erau:-
Si adevar erau predicat lumii.

Erau cunoscuti, dar totusi prea singuri:
Anonimi cintind live pentru comuna soarta
Voind sa schimbe ura-n iubire
Prin inima lor, ca o carte deschisa si dreapta.

Inimi largi pagini deschise aveau
Clare batai, miocardice amurguri,
Zaruri moi- rasucite restante
De seminte-cuvinte rasarind printre rinduri.

Prin strigatul lor, viata voalata
Se umbrea peste mortii calatori dintre statii.
Frazele lor inecate-n suspine
Creionau nervul surd sa schiteze negatii.

Iadul lor li-i facura cadou
Mintindu-i ca pe noi azi, ca-i paradisul.
Traiau un razboi mut in armistitiu
Prin batai de inima aritmundu-si abisul.

Si strigau din seninul de inima albastra-
Clar suspin putin ragusit,
Rastignit peste lumea absenta de-afara,
Peste vintul de ploaie lovit.

« Lasati-i si pe ceilalti sa traiasca
Fiecare merita un cintec,
Orice om are inima albastra
Orice om are lacrimi si-un suflet.

Nu lasati pe nimeni sa moara
Nu traiti pentru a scuipa si ucide
Cititi in inima clara a noastra
Seninul iubirii din ceata minicunii..
Traiti si lasati sa traiasca
Traiti si lasati sa traiasca
Traiti si lasati
Traiti..."

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!