La ceas de sărbătoare

Ţi-ai pus năframă albă de ninsoare
Şi apele s-au strâns în brâu de-argint
La sânul tău tu încălzeşti ogoare
Plutesc în aer dulci zvonuri de colind.

Nu-s păsări să te cânte, doar fluier şi viori,
Şi glasuri de copii de brâu ţi se agaţă
Poveştile, a noastre vechi comori
Le spun bătrânii pân spre dimineaţă.

Miroase-a mere coapte şi-a ludaie,
Plesneşte-n vas de tuci în vatră mămăliga
În suflet de codane începe-acum idila

De-o trece postul, nunţi vor veni-n ploaie.
Azi ţi-om cânta de dor şi inima albastră
Că una-n lumea asta e România noastră.

poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!