Ca o ruină-mbrăţişez abisul...

Ca o ruină-mbrăţişez abisul,
găsind în gând căderea - sunt epavă
şi un vulcan aprins fără de lavă
sau un sărman ce-a glăsuit din scrisul

cernelii transformate în otravă,
chiar de-n albastru-mi înălţam zapisul
într-ún tandem ce fost-a scurs şi visul
cu lenevia ce-şi găsea ispravă.

Aglomerez secundele în fire
şi firea o atrag din creştet dur,
să-mi împlinesc destinul c-o jertfire

în timp mai scurt decât mi-a fost să-ndur
întreg trecutul ce-a-nsemnat clădire
spre căi ce sting sclipirea din azur.

sonet de Ionuţ Popa (17 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!