Liniştea Toamnei

timpul câteodată îşi scutură pletele, obosit
în răsărituri şi apusuri îl vezi încă, zâmbind
dulcele tău chip rămâne a mea amintire
pe versurile lui Eminescu şi-n povestire

fire de raze din soare de clipe
sunt picuri de iubire binevenite
o lacrimă din colţ visător de geană
picură liniştită din vară-n-toamnă

alunecă încet într-un râu liniştitor
încă în vis strigând şi sperând cu dor
este lungă şi cu speranţă toamnă-n câmpie
te aştept aici, încă-ntr-o seară târzie