Gloria celui plecat
Ploi ca-n minunea
din vis cad deasupră-mi
sunt ierbi albastre
pe fruntea care lumină
cere odihnitoarea îmi scrie numele
pe fruntea veacului
aceasta e gloria
străină e ea de iubirea mea
și a părinților mei
dar e credință ea
și nu are moarte
cade asupra mea
ca mana celestă.
poezie de Corneliu Popel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre ploaie, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre albastru sau Ne poți propune o poezie de dragoste?