Scheletul

Sunt prizonierul vocilor de gheaţă
Ce îmi vorbesc cu aer şfichiuit
Despre tărâmuri reci şi-ntunecate
Unde pe veci îmi voi găsi mormânt.

Înfiorat de recea lor vorbire
Mă las cuprins de frigul vorbelor ce dor
Şi răscolesc în jarul stins al vieţii
Cu un vătrai din os de la picior.

Cu pălăria mea de om bătrân
Şi cu o zdreanţă veche drept costum,
Fără tovarăşi să mă-ndemn la drum
Rămân schelet într-un mormânt de lut.