Paradigma falselor dileme

Se duce vremea rece peste vreme
în toamnele cu zile tot mai mici,
degeaba mai încerci să te ridici
din paradigma falselor dileme...

Nu am ştiut cât ar putea să ţină
iubirea noastră cu statut secret,
din nopţile-ncărcate cu regret
prin şoapele rostite în surdină.

Le-aud şi-acum aduse în poeme
de vântul care vine din apus,
ţinând în braţe gândul readus
din ambuscada sacrelor foneme.

De vei mai trece iarăşi prin grădină,
cu paşii obosiţi, în prag de veac,
nu voi veni, din nou, să te împac
cu cântece de dor, la mandolină!

Te voi privi de sus de pe terasă,
cu-acelaşi gând, mereu nestăvilit,
dar poate, astfel, fi-voi izbăvit
de-atâtea amăgiri ce ne apasă.

Vezi şi următoarele:

Căutare