Paradigma falselor dileme
Se duce vremea rece peste vreme
în toamnele cu zile tot mai mici,
degeaba mai încerci să te ridici
din paradigma falselor dileme...
Nu am știut cât ar putea să țină
iubirea noastră cu statut secret,
din nopțile-ncărcate cu regret
prin șoapele rostite în surdină.
Le-aud și-acum aduse în poeme
de vântul care vine din apus,
ținând în brațe gândul readus
din ambuscada sacrelor foneme.
De vei mai trece iarăși prin grădină,
cu pașii obosiți, în prag de veac,
nu voi veni, din nou, să te împac
cu cântece de dor, la mandolină!
Te voi privi de sus de pe terasă,
cu-același gând, mereu nestăvilit,
dar poate, astfel, fi-voi izbăvit
de-atâtea amăgiri ce ne apasă.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.