Eu cad odată
cu frunza în așteptarea iernii mele
ochii fac drifturi prin parcuri
au culoarea toamnei târzii
în creier mi-a rămas un tril voios
mă agăț nebunește de el și cerul
e ud
vara mea a trecut inutil m-am trezit
prea târziu în teatrul cu decoruri
galbene și stau îndoit de mijloc
aștept tăcut bezna fără mâhnire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre teatru
- poezii despre parcuri
- poezii despre ochi
- poezii despre iarnă
- poezii despre galben
- poezii despre frunze