Adevăr

De stai atent privind în noapte
La sferele de sus din cer,
La cele din calea de lapte,
Sau cele dintr-un loc stingher,

Cum vraja lor pătrunzătoare,
În sufletu-ţi contemplator,
Îşi face cuib premergătoare
Spre-a-ţi desluşi pilduitor

Cum dinspre depărtări lumina,
Pe cerul nopţii înstelat,
A sferelor în fapt cu vina
Prezenţa lor le-a-ntruchipat,

Necuntenul nemărginirii
Al haosului necuprins
Dezleagă noima rânduirii
Întru repaosu-i nestins.

Priveliştea ce-ascunde-n zare
Nestrăbătute depărtări,
În viziune ne răsare
Călătorii spre-acele zări,

Şi-atinşi de latura tendinţei
Ce ne apleacă spre mister
Ne soarbe-avântul năzuinţei
Al propăşirii în eter.

Şi-oricâte s-ar vorbi în lume
Despre cuprinsul său dedus,
Crezând că viaţa-i o anume
Călătorie-n presupus,

Necredincios să scuipi în laturi
Crezarea ca pe un venin,
Oricât te-ar încerca cu sfaturi
S-accepţi îndemnul lor străin.

Căci este-un plan al propăşirii
Ce Dumnezeu l-a pregătit
Şi stă-n adâncul nostru-al firii
Ca suflet îndumnezeit.

Şi-atât să crezi!... spre veşnicie,
Ne-naripăm în al ei curs,
Plătind o simplă datorie –
A noastră viaţă ce-am parcurs.

Vezi şi următoarele:

Căutare