Eu, ca profesor
Nu-nvăț vulturul să zboare,
Elefantul cum se moare,
Miere cum să facă-albina,
Cum să facă ou găina.
Nu-nvăț peștii cum se-noată,
Inima în piept să bată,
Soarele să strălucească,
Pruncul mama să-și iubească.
Nu-nvăț regii maiestatea,
Pe femei feminitatea,
Pe furnici ce-i hărnicia,
Cum să cânte ciocârlia.
Nu-nvăț leul să vâneze,
Calul cum să galopeze,
Preoții să spovedească,
Tinerii cum să iubească.
Nu-nvăț boul ce-i răbdarea,
Să vrăjească vrăjitoarea,
Pe creștini ce e credința,
Pe eroi ce-i biruința.
Nu-nvăț floarea să-nflorească,
Pomul fructe să rodească,
Fetele cochetăria,
Nici pe proști ce e prostia.
Nu-nvăț clerul pietatea,
Câinele fidelitatea,
Trilul pe privighetoare,
Să ursească-o ursitoare.
Nu-nvăț grația gazela,
Pe brutar ce e franzela,
Stupul faguri să-și clădească,
Ci-nvăț omul să gândească.
Învăț omul cum să-nvețe
Pân la ádânci bătrânețe,
Cum să fie gentilom,
Mai presus ‒ să fie om!
poezie de George Budoi din Învățământul, profesorii, studenții și elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și (20 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.