în sipet

stă comod iubirea noastră
o udăm în fiecare noapte
cu păcatul adânc și neobrăzat

punem nerușinare omenească
între noi doar buzele vorbesc
și ne mângâiem cu privirea

sipetul lăsat în zona cu lacrimi
pe gene rupte direct din suflet
naște vise care scutură flori

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook